Cu mult timp în urmă, spune o legendă, un rege s-a hotărât, într-o bună zi, să pună deoparte un timp special din an pentru a-şi cinsti şi onora cei mai talentaţi şi pricepuţi dintre supuşii săi. Când ziua mult-aşteptată sosi, o mare mulţime de oameni umplea curtea palatului regal.

       Patru finalişti au fost aduşi în faţă şi dintre aceştia, regele trebuia să aleagă câştigătorul.
       Prima persoană prezentată a fost cea a unui filantrop bogat.  Se spunea că acest om merita să fie onorat nu numai pentru ajutoarele umanitare pe care le oferea an de an, dar şi pentru că dăduse săracilor o mare parte din averea sa.
       A doua persoană era un medic foarte renumit. Regelui i-a fost sugerat faptul că medicul ar fi meritat această onoare deoarece zi şi noapte îşi dedica serviciile celor bolnavi.
       A treia persoană era un judecător distins. Şi de această dată, regelui i se spuse că judecătorul merita această onoare deoarece era recunoscut pentru înţelepciunea sa, pentru dreptatea şi pentru deciziile corecte pe care le lua.  Cu siguranţă, nu exista un alt judecător mai cinstit, şi mai corect în timpul acela ca acest om...

       A patra persoană era o bătrână. Toţi cei prezenţi au fost extrem de surprinşi s-o găsească printre finalişti, deoarece manierele ei erau foarte simple, ca şi rochia ei, de altfel. Era greu de imaginat că, cineva ca ea, putea să fie printre cele mai onorate persoane din împărăţie. Ce şanse ar fi putut să aibă, în comparaţie cu ceilalţi trei, care aveau atât de multe reuşite în viaţa lor?
       Cu toate acestea, puteai simţi ceva deosebit legat de această femeie.. privirea plină de dragoste, încredere şi blândeţe. Prezenţa ei nu numai că a stârnit curiozitatea regelui, dar l-a şi pus pe gânduri... Cine era această femeie? Răspunsul nu a ezitat să apară din partea unuia dintre slujitorii săi care-i spuse: „Vezi tu, mărite rege, pe acel filantrop, pe doctor si pe judecător? Această femeie a fost dascălul lor!”

       Femeia aceasta n-avea nici bunuri materiale, nici bogăţie, nici tilu care să-i aducă vreun merit sau renume, ci pur şi simplu îşi oferise viaţa ei pentru a îndruma mintea şi inimile altora pentru a ajunge Oameni de valoare!
       Nu există nimic pe lumea aceasta mai puternic sau mai de preţ decât o dragoste curată care se jertfeşte pentru ceilalţi!