“Taxa liberă”
        Un perceptor de taxe a venit într-o zi la un credincios sărac să constate suma pe care acesta o avea de plătit.
         Iată conversaţia care a avut loc:
   
“ Care este averea dumneavoastră ?” a întrebat perceptorul.

    “ Sunt un om foarte bogat” a fost răspunsul.

    “Enumeraţi vă rog posesiunile” l-a îndrumat perceptorul.

    “În primul rând: “Am o viaţă veşnică” Ioan 3,16.
    
Doi: “Am o casă în cer” Ioan 14,2.
    
Trei: “Am o pace care nu trece niciodată”  Filipenini 4,7

     Patru: “O bucurie de nemăsurat” 1 Petru 1,8

     Cinci: “O dragoste divină care nu se stinge” 1 Corinteni 13,8

     Şase: “Am o soţie credincioasă” Proverbe 31.10

     Şapte: “Am sănătate, fericire, copii ascultători” Exod 20, 12.
    
Opt: “Am prieteni adevaraţi şi loiali” Proverbe 18, 24.
    
Nouă: “Noaptea este o cântare pentru mine” Psalmul 42,8

     Zece: “Am o coroană a vieţii” Iacov 1,12


Perceptorul de taxe a închis registrul şi a spus:
    
“Într-adevăr sunteţi un om foarte bogat, dar această avere nu este taxabilă”.

Îţi dau cinci minute….

       Robert Ingersoll a fost unul dintre marii atei ai Americii. El obişnuia să meargă în marile oraşe şi să ţină cuvântări împotriva lui Dumnezeu. Pentru a atrage popor, el îşi presăra vorbirea cu texte biblice şi apoi căuta să le răstălmăcească. Avea o predilecţie pentru texte prin care Dumnezeu spunea că va judeca pe cei ce hulesc Numele Său.
       Odată, în timp ce ţinea o cuvântare la care s-a adunat mult popor, el şi-a scos ceasul de aur din buzunar, l-a pus pe masă, şi a zis: “Îl blestem şi Îl hulesc pe Dumnezeu, apoi Îi dau cinci minute să mă lovească, să mă trăsnească”.
       A început să rostească blesteme, din cele mai murdare. Apoi, a tăcut. În sală, s-a făcut o linişte de mormânt. A trecut un minut, două. La al treilea, o femeie a căzut leşinată. Patru minute, cinci minute şi nu a fost nici un trăznet, nici o despicare a pământului, ca să-l înghită. Atunci, tacticos, Ingersoll îşi luă ceasul şi zise: “Vedeţi că nu există Dumnezeu, căci dacă ar fi existat, m-ar filovit mortal”.
       Dar a demonstrat oare lucrul acesta faptul că nu există Dumnezeu?

Nicidecum, ci doar faptul că Ingersoll n-a fost lovit atunci. Oricine ar fi ispitit să procedeze întocmai ca el, ar fi bine să ştie că nu omul dictează lui Dumnezeu termenele. El este cel care decide timpul, locul şi felul în care urmează să-i lovească pe împotrivitori.
       Dr. Joseph Parker, marele predicator al Londrei, auzind despre cazul acesta, a spus: “Sărmanul Robert, a crezut că în cinci minute poate epuiza indelunga răbdare a lui Dumnezeu!”.