Punct si de la capat

„Caci un Copil ni s-a nascut, un Fiu ni s-a dat...” Isaia 9,6

          Inainte de 25 Decembrie si cateva zile dupa aceea, ne straluceau fetele. Unele de bucuria ca s-a petrecut un miracol, dar mai multe din cauza bauturilor care nu mai incetau sa curga in pahare. Tot atunci cantam de zor „Marire intru cele’nalte”, dar parca mai mult de dragul de a canta decat pentru ca am fi simtit aceasta ca pe o realitate. Asa cum politicienii au fraze pe care le enunta pentru a detensiona starile de tensiune din societate si slujbasii au repertoriu pe care il repeta in fiecare dumninica, noi, oamenii, avem un rol pe care trebuie sa-l jucam la sfarsit de an: rolul celor care mimeaza ca inteleg ce se petrece cu ei in luna decembrie. Macar daca ar fi un rol de anvergura! Macar daca ar fi pentru unii alesi, am mai avea o satisfactie, „nu semanam cu altii”, dar problema este ca toti suntem la fel! Si aceasta, desi Il raneste pe Dumnezeu, nu-L determina sa se supere pe noi. Se uita Tatal nostru bun, de sus, din Ceruri, la noi si ... ce vede? Chipuri posomorate, pentru ca buzunarele sunt goale. Am investit toate economiile in masa de Craciun! Chipuri posomorate pentru ca de-acum viata intra intr-un banal cumplit.

         Dar Dumnezeu nu pierde vremea cu maruntisuri ca supararea, ci incepe sa vorbesca fiecaruia incet-incetisor prin lucruri pe care le poate intelege fiecare, in functie de experienta sa de viata. „Sarbatoarea Craciunului poate fi o data pe an, pentru ca voi, oamenii, ati programat-o astfel, dar Fiul Meu, Isus Hristos, Se poate naste in fiecare zi in inimile voastre! Poate ca nu va fi atmosfera de basm pe care a trait-o societatea atunci, in sarbatoare, dar va fi o pace sufleteasca de care ai nevoie mai mult decat de euforia pe care nu ai putut s-o stapanesti. Eu te intreb de ce asculti de ceilalti si de spaimele tale mai mult decat de Mine si de Cuvantul Meu, care ti-ar da viata”?

          Cam acestea ar fi cuvintele pe care ni le-ar spune Dumnezeu. Stiu bine ca, daca as fi Dumnezeu si m-as supara pe om, nu as rezolva in nici un fel problema. Ar fi ca si cand, dupa ce ca omul e grav bolnav, doctorul l-ar certa „De ce, domnule, de ce ai facut asta”? De aceea e bine pentru noi ca Dumnezeu e altfel, adica e bun si nu se supara, ci continua sa ne iubeasca si ne ajuta sa iesim din prapastia in care am cazut, chipurile ”in cinstea Lui”! Bine ca nu sunt Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu poate fi doar generos, iar eu, cu limitele mele, i-as nedreptati pe unii. Bine ca exista Dumnezeu, exact asa cum are nevoie inima noastra pentru a fi vindecata si pentru a fi ajutata sa bata mai departe, de data aceasta ca iesle in care Se naste zilnic Domnul Isus Hristos.


         Ia decizia ca de astazi sa ingadui inimii tale sa adaposteasca in ea dragostea pe care o are pentru tine Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos.

devotional.ro

Inregistrare

Anunturi

Armonii intre Generatii Armonii intre Generatii..........Sambata, 26 mai, ora 18.00 "Orice...
Colectă specială 1. Pentru astăzi este prevăzută o colectă specială pentru ADRA. Cei...
Excursie Dacă anul trecut nu am reuşit să ne bucurăm de o excursie, încercăm...

Raport ADRA - 2011

Info Brancoveanu

Vrei sa fii editor?
Ai o stire despre actiuni, evenimente, articole sau initiative ale Bisericii Brancoveanu?

Scrie-ne pe adresa: contact@bisericabrancoveanu.ro

Cauta in site