In vremea lui Isus, randuielile initiale se schimbasera. Preotii erau aceia care sacrificau mieii, iar familiile ii luau acasa ca sa-i friga. Participantii la sarbatoare stateau asezati sau se intindeau pe paturile dispuse in jurul mesei pe care era asezata cina pascala, constand din: vin nefermentat, ierburi amare si paine nedospita. Semnificatia mielului de Paste se concentra asupra lui Hristos, Cel fagaduit, „Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). „Caci Hristos, Pastele nostru, a fost jertfit” (1 Corinteni 5,7). Dumnezeu l-a instruit pe Moise ca mielului de jertfa sa nu i se zdrobeasca nici un os (Exod 12,46; Numeri 9,12). „Aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca Scriptura: `Nici unul din oasele Lui nu va fi sfaramat`” (Ioan 19, 36).

         In camera de sus a unei locuinte din Ierusalim, Hristos statea la masa cu ucenicii. Ei se adunasera sa sarbatoreasca Pastele. Mantuitorul dorise sa petreaca aceasta sarbatoare singur cu cei doisprezece. El stia ca Ii venise ceasul. El Insusi era adevaratul miel pascal si, in ziua cand se manca Pastele, El trebuia sa fie jertfit.