Cei mai multi dintre noi, desigur, nu au avut nici o legatura directa cu procedura juridica. Totusi, noi toti avem de-a face intr-o masura mai mica cu tribunalul. Si rezultatul nu este inchisoarea pe cautiune sau fara. Nu este o sentinta cu sau fara parola. Sentinta ne confera fie viata vesnica, fie moartea vesnica.

         Apostolul Ioan prezinta situatia aproape teoretic: „Daca cineva pacatuieste…” Nascuti in pacat, noi am pacatuit, pacatuim si vom pacatui. Si atunci ce sa facem? Perspectiva este ingrozitoare. Inaintea lui Dumnezeu trebuie sa stam intr-un tribunal care nu masoara pacatul prin cantitate sau calitate. Am calcat vreo lege pe pamant sau in cer? Am continuat sa o facem timp de o viata? Sau am cochetat bine mersi cu un pacat sau doua, care au fost consemnate? Am spus numai minciuni „albe” in loc de „negre”? Nu are importanta. Sentinta Judecatorului pentru orice pacat va fi la fel – moartea vesnica.

         Cine poate face fata unui asemenea eveniment? Trebuie sa avem un reprezentant legal. Ioan continua: „Daca cineva pacatuieste, avem un Avocat la tatal, pe Isus Hristos”. „Avocat” vine din latinescul „a glasui”. Cuvantul inseamna acum „cel consultat”. Sau „sfat”. Ca o ironie, la procesul Sau de pe pamant, Isus n-a avut avocat si nimeni n-a spus un cuvant in favoarea Lui.

         Totusi, cand El Isi ia rolul de Avocat care pledeaza pentru noi, El Isi indeplineste unul dintre rolurile Sale cele mai importante. Cand Isus vorbeste in favoarea noastra, este ca si cum noi, pacatosii, nici nu suntem acolo. De fapt, El Ii va spune Tatalui: „Nu privi la el sau la ea. Priveste la Mine. Eu am platit cu sangele Meu.”