„El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţi.”
Maleahi 4:6

„Pentru ca să faci lucruri mari nu se cere ca să fii cine ştie ce geniu. Nu trebuie să stai deasupra oamenilor, ci să fii alături de ei”
Montesquieu

S-a petrecut în 1862, in timpul Războiului Civil American. Căpitanul Robert Ellicombe din armata unionistă se afla cu oamenii săi lângă debarcaderul Harrison din Virginia. Armata confederată se afla de partea cealaltă. În timpul nopţii căpitanul a auzit gemetele unui soldat care era grav rănit în luptă. Neştiind dacă era un soldat al armatei unioniste sau al celei confederate, căpitanul s-a decis să-şi rişte viaţa şi să-l aducă pe omul acela pentru a fi îngrijit. Târându-se  printre focurile de armă, căpitanul l-a găsit pe rănit şi a început să-l tragă spre tranşele sale. Când, în cele din urmă, a ajuns în dreptul liniilor proprii, a descoperit că era un soldat confederat şi că acesta murise deja. Căpitanul a aprins lanterna şi curând a leşinat de şoc. În lumina lanternei observase faţa soldatului. Era propriul său fiu. Băiatul studia muzica în sud când a început războiul. Fără să-i spună nimic tatălui, se înrolase în armata confederată.