„Şi fiindcă iubea pe ai Săi care erau în lume, i-a iubit până la capăt.”   
Ioan 13:1

„Iubirea învinge toate.”
Vergiliu

Într-o dimineaţă de primăvară, doi tineri vizitau un pastor pentru a face aranjamentele căsătoriei lor. Pentru a putea fi cu soţia sa care era bolnavă, pastorul i-a invitat acasă la el. „Pastore”, îl întrebă ea, „tu eşti şi acum la fel de îndrăgostit de soţia ta ca la început? Sunteţi şi acum, după atâţia ani, ca şi noi?” Pastorul, zâmbind, o asigură că da. „Şi voi fi mereu.” Încă discutau când, deodată, soţia intră zgomotos în cameră, îmbrăcată nepotrivit, cu părul vâlvoi, cu papucii puşi pe dos, încheiată greşit la nasturi. „Unde e copilul”, explodă ea. „Ai promis să ai grijă de el!” El încercă să o liniştească, dar ea continuă. „Voi chema poliţia!” Tinerii au înlemnit. Pastorul începu să le explice boala psihică a soţiei, cât de specială a fost ea înainte de aceasta şi cât de mult sprijin le oferea Isus în situaţia de faţă, dar tinerii au plecat atât de consternaţi, încât afară şi-au spus: „Va trebui să ne căutăm pe altcineva! Aceştia sunt ireali!”