„Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile…”
2Împăraţi 20:5

Credinţa nu stă niciodată fără să facă ceva folositor. 

Dan era unul dintre cei mai nefericiţi băieţi din lume. Aşa credea el. Era vremea când oamenii îşi cumpărau cadouri şi umpleau magazinele. Admiră vitrinele frumos aranjate, se căută în buzunar, dar îşi dădu seama că bănuţul pe care îl avea nu ajungea pentru a-i face un cadou surioarei lui. Începu să plângă. Deodată, o doamnă elegant îmbrăcată îl întrebă dacă se numeşte Dan Toma, după care îi explică faptul că numele lui se afla pe o listă a bisericii pentru a fi invitat la un program de Crăciun. Copiii care participau îşi puteau alege câte un singur cadou din cele expuse.

Ochise o maşinuţă. Când îi veni rândul ceru însă, cu un nod în gât, o păpuşică. Doamna i-o dădu. Când ajunse acasă a putut să-i facă surioarei lui un cadou. După câteva ore, doamna elegantă sună la uşă şi îi dădu un pachet în care se afla… maşinuţa la care el renunţase. Acum era cel mai fericit băiat din lume.