„Îmi ridic ochii spre munţi... De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.”

Psalmii 121:1-2

„Viaţa se cere mereu înzestrată.”

Hesiod

Într-o iarnă, un bărbat bine îmbrăcat a observat un băieţaş, tremurând de frig, la un colţ de stradă. „Ce e cu tine băiete?” l-a întrebat bărbatul. „Mi-e foame şi mi-e frig” a venit răspunsul.

„Tu crezi că Dumnezeu se îngrijeşte de tine?” a întrebat iarăşi bărbatul. „Desigur” răspunse repede băiatul. „Atunci, de ce nu spune cuiva să-ţi dea nişte haine groase şi ceva de mâncare?” „Greşiţi, domnule,” a venit răspunsul, „Dumnezeu a spus fără îndoială cuiva să-mi dea de mâncare şi hrană, dar acela a uitat.”

Dumnezeu niciodată nu uită. Doar noi uităm uneori să împlinim ceea ce I-am promis. Poţi să te îndoieşti de oameni, te poţi îndoi de tine însuţi, dar de Dumnezeu niciodată.