„Aşa că putem zice plini de încredere: Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?”  
Evrei 13:6

„În barca ce se scufundă nu se află niciodată atei.”
Autor anonim

Primăvara, în vestul statului Texas este anotimpul tornadelor. Paul avea numai patru anişori când o tornadă puternică a lovit micuţul orăşel în care locuia familia lui. Tatăl şi-a luat familia înăuntru şi i-a înghesuit repede undeva pe podeaua camerei, aşezând peste ei o saltea. Paul însă n-a vrut să rămână lângă ceilalţi, acolo unde ar fi putut fi protejat. A scos capul de sub saltea şi din locul în care se afla l-a văzut pe tatăl lui stând în dreptul unei ferestre deschise şi privind spre preerie, la spectacolul sinistru al cărui actor principal era tornada nebunatică. Când Paul l-a văzut pe tatăl său acolo, dintr-odată s-a smucit din braţele mamei şi, reuşind să iasă de sub saltea, a fugit direct la tatăl său, ale cărui picioare le-a cuprins strâns cu braţele sale. „Ceva îmi spunea”,  mărturiseşte Paul peste ani, „că cel mai sigur loc de adăpost în timp de furtună era chiar lângă tatăl meu!”