„Dumnezeul păcii... să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui!”
Evrei 13:20.21

„Cel mai bun este acela care face ca virtutea să folosească nu numai lui însuşi, ci şi altora.”
Aristotel

„Perfecţiunea fariseică ţinteşte prea jos pentru a capta magnitudinea schimbărilor pe care Hristos le aşteaptă de la poporul Său. Singurul avantaj în definiţia fariseica a perfecţiunii este că face mai uşor pentru o persoană să devină ceea ce el sau ea defineşte ca perfect, dar această perfecţiune păleşte în faţa celei prezentate de Domnul Hristos în teologia Sa din Predica de pe Munte. Una dintre marile lecţii ale Noului Testament este că sfinţirea trebuie definită ca ceea ce oamenii fac activ mai degrabă decât în termenii a ceea ce ei trebuie să se reţină de a face. Perfecţiunea este deci pozitivă şi nu negativă. Ţintele perfecţiunii fariseice nu sunt suficient de înalte. Este posibil ca o persoană în cele din urmă să înceteze a mai face acele lucruri care nu trebuie făcute. Însă dragostea are un potenţial infinit de creştere şi dezvoltare.” (George Knight)