Se spune că un creştin a fost odată la un frizer pentru un “tuns şi ras”. Cum se întâmplă de obicei, cei doi au început un dialog şi au discutat despre o mulţime de lucruri. În general, cei doi au fost cam de aceiaşi părere, dar când au ajuns la subiectul credinţei, frizerul s-a grăbit să spună categoric: 

       “Eu nu cred că Dumnezeu există!”
        “De ce spui asta?”, l-a întrebat omul nostru.

       “Pentru că este suficient să ieşi în stradă ca să vezi lucrul acesta. Dacă Dumnezeu există, cum se face că sunt aşa de mulţi oameni nenorociţi şi bolnavi? Ce părinte atotputernic ar îngădui aşa ceva? Care tată şi-ar lăsa fiii de izbelişte? Dacă ar exista Dumnezeu n-ar trebui să fie în lume nici durere şi nici suferinţă. Nu-mi pot imagina cum ar putea un Dumnezeu bun să îngăduie toate aceste lucruri.”

       Clientul s-a gândit puţin şi s-a hotărât să nu spună nimic, ca să nu stârnească o ceartă. A tăcut până la sfârşit, a plătit şi a ieşit afară din frizerie. Ca din “întamplare” însă, primul om cu care s-a întâlnit a fost un cerşetor beţiv cu o claie de păr răvăşită şi cu barba neîngrijită. Era murdar şi avea o privire pierdută. Ca străfulgerat de un gând, creştinul a intrat înapoi în frizerie şi a spus:

        “Dacă ai dreptate şi Dumnezeu chiar nu există, atunci nici frizerii nu există!”
       “Ce vrei să spui?"- i-a răspuns mirat frizerul. “Eu sunt unul dintre ei şi stau în faţa dumitale. Nu te-am tuns eu?”
        “Nu”, a continuat cu un zâmbet creştinul, “frizerii nu există, pentru că dacă ar exista, n-ar mai exista oameni netunşi şi neraşi ca cerşetorul acesta de pe stradă”.
        “Ah! Asta era problema?! Frizerii există! Netunşi sunt numai aceia care nu vin la mine ca să-i tund şi să-i rad cum se cuvine.”
        “Exact!”- continuă creştinul. “Tot aşa este însă şi cu Dumnezeu! EL EXISTĂ, dar lumea arată aşa cum arată, pentru că oameni nu vin la El ca să fie ajutaţi şi ca să-i facă El aşa cum ar trebui să fie. De aceea este aşa de multă răutate şi suferinţă în lume”.