Evanghelizare şi mărturie personală?

 aprilie-mai-iunie  2012

Din cuprins:

1.   Ce este evanghelizarea şi ce este mărturia personală?  
2.   Slujirea fiecărui membru    
3.   Daruri spirituale pentru evanghelizare şi mărturie personală  
4.   Evanghelizarea şi mărturia personală ca stil de viaţă   
5.   Etape în evanghelizare şi mărturia personală 
6.   Lucrarea personală de evanghelizare şi mărturie 
7.   Lucrarea colectivă de evanghelizare şi mărturie personală 
8.   Pregătirea pentru evanghelizare şi mărturie personală 
9.   Trimiterea în lucrare 
10. Un răspuns plin de dragoste  
11. Lasă biserica să ştie
12. Evaluarea mărturiei personale şi a evanghelizării 
13. O lucrare continuă  

7. Lucrarea colectivă de evanghelizare şi mărturie personală 

   1. Majori: [Descarca studiu]

   2. Adolescenti : [Descarca studiu]
   3. Instructori adolescenti : [Descarca studiu]

   4. Juniori: [Descarca studiu]
   5. Instructori juniori: [Descarca studiu]

   6. Primara: [Descarca studiu]
   7. Instructori primara: [Descarca studiu]

   8. Gradinita: [Descarca studiu]
   9. Instructori gradinita: [Descarca studiu]

  10. Primii pasi: [Descarca studiu]
  11. Instructori Primii pasi: [Descarca studiu]

versiunea video [click link] 

Sursa: viatasisanatate.ro

Evanghelizarea – între concept şi realitate 

Teoretic, evanghelizarea se defineşte ca fiind procesul început odată cu porunca Domnului: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19) şi se sfârşeşte odată cu pronunţarea judecăţii: „Cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” (Apocalipsa 21:11).

Practic însă, evanghelizarea cuprinde fiecare aspect al vieţii noastre, fiecare zi, fiecare clipă şi fiecare acţiune. Nu există copil al lui Dumnezeu născut din nou care să nu ardă de dorul de a le transmite şi altora mesajul harului. Pentru unii oameni, transmiterea aceasta înseamnă dezvoltarea unor campanii de evanghelizare, ţinerea unor seminare, rostirea unor predici – în concluzie, transmiterea verbală a unor informaţii. Pentru alţii, evanghelizarea se traduce prin oferirea unui pahar cu apă, o vizită la un spital, repararea unui gard etc. Pentru aceştia, convingerea este: „Prezintă-L pe Isus oriunde şi, dacă este nevoie, foloseşte şi cuvinte.”

Ar trebui să clarificăm următorul aspect: porunca de a evangheliza a fost dată numai ucenicilor. Niciodată Domnul Isus nu a trimis, nu a rugat sau nu a însărcinat cu transmiterea Veştii Bune oameni care nu Îl primiseră ei înşişi pe Hristos ca Domn în viaţa lor. Însă, după primirea Mântuitorului în inimă, porunca trimiterii din Matei 28 aproape că-l găseşte pe ucenic deja intrat în evanghelizare. De ce? Pentru că nu poate altfel, este natural pentru starea lui, este ceva ce izvorăşte dinăuntru...

„Un caracter creştin a ajuns desăvârşit când impulsul de a-i ajuta şi binecuvânta pe alţii izvorăşte mereu dinăuntru, când strălucirea cerului umple inima şi se descoperă în înfăţişare. (...) Va fi la fel de natural pentru noi să le slujim săracilor şi suferinzilor cum era pentru Hristos să meargă peste tot făcând bine.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag.384)

Revenind, pentru a face lucrarea bine, ucenicul trebuie să-şi imite Maestrul. Şi iată că, da, Isus ţinea campanii de evanghelizare. Adesea le vorbea mulţimilor de oameni adunaţi fie pe malul mării, fie pe munte, fie chiar în Templu. Da, Isus transmitea învăţăturile Tatălui Său folosind metoda expunerii, a conversaţiei, precum şi alte metode didactice active (de exemplu problematizarea). Însă, spre deosebire de unii ucenici de astăzi care se opresc aici, Isus mergea mai departe cu evanghelizarea. Îl 6 găsim astfel propovăduind prin fapte, gesturi, acţiuni sau, în cazuri extreme, doar printr-o privire („Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru […] a ieşit afară şi a plâns cu amar.” – Luca 22:61,62). 

Cum ştim ce metodă să aplicăm? Este un lucru important acesta şi chiar Ellen White ne îndeamnă ca în rugăciunile noastre să cerem „tact”. „El poate ascuţi mintea. Poate da tact şi iscusinţă. Puneţi-vă talanţii în lucrare, cereţi-I lui Dumnezeu înţelepciune, şi ea vă va fi dată.” (Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pag. 146) Dacă preocuparea noastră va fi aceea de a fi în permanenţă lângă Dumnezeu, putem fi siguri că de restul se ocupă El. Iată deci că atât metodele de evanghelizare (cum), cât şi conţinutul campaniilor de evanghelizare (ce) sunt ale Lui. Lucrarea noastră este una singură: 

„Dacă cineva este slujitor al Cuvântului, fie că este medic, fie că este comerciant, agricultor, meseriaş sau tehnician, asupra lui zace o răspundere. Lucrarea lui este aceea de a le descoperi altora Evanghelia mântuirii. Orice ocupaţie în care se angajează trebuie să fie un mijloc pentru atingerea acestui scop.” (Ellen G. White, Profeţi şi regi, pag. 222)

După evanghelizare, deseori ne întrebăm (sau suntem întrebaţi) despre rezultatele noastre şi adesea, trăind într-o lume a cifrelor, suntem ispitiţi să răspundem folosind numere. Cuvântul inspirat ne spune însă altceva. 

„Rezultatele nu se măsoară după succesul aparent. (...) Răsplata noastră nu depinde de succesul nostru aparent, ci de spiritul cu care ne facem lucrarea. (Ellen G. White, Manuscript 20, 1905) Să avem un trimestru în care să-L imităm pe Mântuitorul în toate aspectele slujirii!

Ciprian Iorgulescu,
Editorial
Şcoala de Sabat / Lucrarea Personală