Nici un bărbat şi nici o femeie să nu creadă că a fost însărcinat să aducă rapoarte negative de la o biserică la alta şi de la o conferinţă la cealaltă. Am fost întristată peste măsură când am văzut cât de uşor este pentru unii să-şi consume timpul cu o asemenea ocupaţie neînduplecată. Povara noastră de acum este proclamarea celor trei solii îngereşti. Cei care îşi consumă timpul gândind sau vorbind de rău construiesc cu materiale precum fânul, lemnul şi miriştea, care vor fi mistuite în focul ultimelor zile. Într-o zi, ei vor vedea că şi-au cheltuit timpul pentru slăbirea bisericilor, a instituţiilor ei şi a conferinţelor.
    
Cuvintele de suspiciune şi de Dumnezeu urăşte orice astfel de lucrare. El îi va judeca pe toţi cei care se angajează în aşa ceva. Toţi cei care se tem de Dumnezeu şi cred în Cuvântul Său să îşi pună strajă la gură. Să se hotărască să nu rostească nici un cuvânt care să prejudicieze cauza lui Dumnezeu sau să reprezinte cum nu se cuvine lucrarea împlinită în instituţiile ocrotite de El. Să vegheze ca nu cumva ceea ce vorbesc ei să devină o ispită pentru altcineva şi să ascundă încrederea şi îndemnurile de încurajare, care ar trebui să fie oferite celor osteniţi, care lucrează pentru a-şi împlini responsabilităţile, până acolo încât mintea şi trupul lor sunt suprasolicitate.
Vorbirea necreştinească este cauza a nouă zecimi din greutăţile cu care se luptă biserica. Agenţii lui Satana se străduiesc din răsputeri să îi determine pe cei care mărturisesc că sunt creştini să vorbească fără înţelepciune. Când reuşesc acest lucru, Satana tresaltă de bucurie, pentru că urmaşii lui Dumnezeu şi-au compromis influenţa. În aceste momente solemne, nu avem timpul de a rivaliza între noi...  Rostiţi cuvinte de amabilitate, cuvinte de încurajare; căci acesta este rodul pe care îl aduce viaţa de creştin. Biruiţi orice asprime. Numai veşnicia va descoperi răul adus de cuvintele aspre asupra celor cărora le sunt adresate sau care    le asculta.
  
Prindeţi-vă cu tărie de Cel care are toată puterea în cer şi pe pământ şi, deşi adesea nu reuşiţi să manifestaţi răbdare şi calm atunci când sunteţi provocaţi, cu nici un chip să nu renunţaţi la luptă. Hotărâţi-vă încă o dată, de data aceasta mai ferm, că veţi fi un exemplu de răbdare creştină.
  
Amintiţi-vă că vor intra în cer numai aceia care au biruit ispita de a gândi sau a vorbi de rău. Fraţi şi surori, în loc să vă petreceţi timpul căutând şi vorbind despre neajunsurile altora, consacraţi-vă lucrării pe care a făcut-o Hristos când a fost pe pământ. Cât de neostenit a lucrat El! În templu şi în sinagogi, pe străzile cetăţilor, în pieţe şi în atelier, pe malul mării şi printre coline, El a predicat Evanghelia şi i-a vindecat pe bolnavi. Viaţa Lui a fost una de slujire dezinteresată şi ea este manualul din care învăţăm noi. Lucrarea pe care a început-o El asteapta s-o terminam noi. Fraţi şi surori, cât de mult aţi lucrat pentru Dumnezeu în ultimul an? Credeţi că numai cei care au fost aleşi ca slujitori ai Evangheliei au datoria de a lucra în folosul omenirii? Nu, nu! Oricine îşi ia numele de creştin este însărcinat de Dumnezeu să facă această lucrare. Poate că nu ai fost învestit în mod oficial, însă nu eşti cu nimic mai puţin decât un sol al lui Dumnezeu. Dacă ai gustat că Domnul este bun, dacă ai aflat despre puterea Sa mântuitoare, nu te mai poţi opri să le spui şi altora aşa cum nu poţi împiedica vântul să sufle. Vei avea un cuvânt de spus celui îngrijorat. Vei conduce paşii rătăciţi înapoi pe cărare. Eforturile tale de a-i ajuta pe alţii vor fi neobosite, pentru că Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine...
    
Valoarea creştinului nu rezidă în talente strălucitoare, în rangul social. în puteri neobişnuite, ci într-o inimă curată – o inimă care, fiind curăţată şi înnobilată, reflectă chipul divin. Prezenţa Lui, Cel care Şi-a dat viaţa pentru noi, este cea care înfrumuseţează sufletul. Nu este atât nevoie de o vorbire elocventă, cât de umilinţă şi râvnă, de bărbaţi şi de femei care au încredere în Dumnezeu asemenea unui copil. Oamenii rugăciunii sunt oameni puternici. Ei vor primi harul de a-i conduce pe păcătoşi la nunta Mielului.
Valoarea creştinului nu rezidă în talente strălucitoare, în rangul social, în puteri neobişnuite, ci într-o inimă curată – o inimă care, fiind curăţată şi înnobilată, reflectă chipul divin.
   
Prezenţa Lui, Cel care Şi-a dat viaţa pentru noi, este cea care înfrumuseţează sufletul. Nu este atât nevoie de o vorbire elocventă, cât de umilinţă şi râvnă, de bărbaţi şi de femei care au încredere în Dumnezeu asemenea unui copil. Oamenii rugăciunii sunt oameni puternici. Ei vor primi harul de a-i conduce pe păcătoşi la nunta Mielului.

  
Ne apropiem de sfârşitul călătoriei noastre. Nu renunţaţi! Isus nu numai că ne va împlini aşteptările, dar ni le va şi depăşi. S--ar putea să avem întrebări fără un răspuns imediat, dar nu renunţaţi! Poate vom fi dezamăgiţi de fraţi şi de surori, dar nu renunţaţi! Am putea chiar noi să-i dezamăgim pe alţii, la rândul nostru, dar să nu renunţăm!


   
MOTTO:
Este important sa intelegem ca Dumnezeu nu se afla in posesia unui singur popor...

curierul adventist 2005