HARTA ZGOMOTULUI. În Bucureşti, 85% din populaţie e afectată. În Iaşi, doar 16%. Ce se întâmplă în Cluj, Braşov, Timişoara, Ploieşti

În Bucureşti, 85% din populaţie este afectată de poluarea fonică. Pe Bulevardul Magheru, media de zgomot este 80 de decibeli, cu 30 mai mult ca media admisă de UE. Totuşi, românii preferă în continuare apartamentele amplasate "stradal" celor din zone liniştite

Un apartament "stradal" se vinde în România mai scump decât unul situat mai departe de arterele rutiere. Avantajul este că eşti mai aproape de "inima oraşului". Mult prea puţini români iau însă în calcul dezavantajul creat de zgomotul traficului. "Aproape nimeni nu cere o hartă a zgomotului înainte să se mute într-un apartament central. Vin abia după ce s-au mutat şi au constatat că nu pot să stea cu fereastra deschisă din cauza traficului intens de pe stradă. Cum de multe ori nu e nimic de făcut, vând apartamentul după câţiva ani", spune Bogdan Lazarovici, directorul executiv al unei firme de măsurări acustice.
Dacă pentru agenţiile imobiliare o "zonă liniştită" nu valorează mai mult ca o situare "stradală", altfel stau lucrurile din perspectiva Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) şi a Uniunii Europene.

Potrivit OMS, calitatea vieţii este afectată în momentul în care o persoană locuieşte într-o zonă în care nivelul mediu de zgomot depăşeşte 55 de decibeli. Sunt considerate afectate persoanele care trăiesc într-o zonă în care nivelul de zgomot depăşeşte 50 de decibeli. Se consideră că zgomotul deranjează în momentul în care se depăşeşte valoarea de 75 de decibeli. Tocmai de aceea, directivele europene impun autorităţilor locale din statele UE ca aceste valori să nu fie depăşite. Cum stau lucrurile în realitate?

Bucureştiul, cel mai zgomotos oraş al ţării

În România, aproximativ 2.900.000 de persoane trăiesc în zone în care, la nivelul străzii, poluarea fonică depăşeşte valoarea de 50 de decibeli. În Bucureşti, 85% din populaţie este afectată de zgomot. Principala sursă de poluare fonică este traficul rutier, urmat de traficul feroviar (aici sunt incluse şi tramvaiele) şi zgomotul produs de unităţile industriale. În top urmează Constanţa, unde 76% din populaţie este afectată, urmând apoi Cluj-Napoca (64%), Braşov şi Ploieşti (61%), Galaţi (55%) şi Timişoara (49%).

Cel mai liniştit oraş mare al ţării este Iaşi, unde doar 16% din populaţie este afectată de zgomot.

Lucrurile stau diferit atunci când vine vorba de zgomotele care deranjează - cele de peste 75 de decibeli.

Aici, Timişoara conduce topul, cu 7% din populaţie deranjată de zgomote foarte puternice. În Braşov, procentul este de 3%, iar în Bucureşti de 1%. În restul oraşelor mari, nu s-a întregistrat o medie a zgomotului care să depăşească valoarea de 75 de decibeli.

Revenind la Bucureşti, cele mai zgomotoase zone sunt Bulevardul Magheru (zona Nottara), Zona Olteniţei, Bulevardul Ferdinand (zona Iulia Hasdeu), Bulevardul Ghencea, Pantelimon (zona Morarilor), unde zgomotul străzii poate atinge şi 80 de decibeli.

La polul opus se află cartierul Drumul Taberei, unde multe blocuri sunt situate ceva mai departe de arterele principale, iar nivelul zgomotului este, în medie, de 30 de decibeli. La fel se întâmplă în Prelungirea Ghencea sau în Berceni. "Cele mai expuse la zgomot sunt clădirile cu ieşire la marile bulevarde şi apartamentele de la etajele inferioare. În spatele blocurilor de la bulevarde, indicii de disconfort fonic sunt mult mai mici.

Unele dintre cele mai liniştite străzi din Bucureşti le putem întâlni în spatele blocurilor din Drumul Taberei, Rahova, 1 Mai sau în cartiere ca Primăverii şi Giuleşti", spune Bogdan Lazarovici. "Trăind zi de zi într-un spaţiu poluat fonic, ajungem să nu mai percepem zgomotul, însă el ne afectează în continuare simţurile. Zgomotul accentuează problemele cardiace, creează stări de nelinişte şi agresivitate, insomnii.
Aşa ajungem ca, aflaţi undeva la munte, să ni se pară că liniştea de acolo este ireală, însă aceea este normalitatea", spune Lazarovici.

2012, anul în care ar trebui să vină sfârşitul zgomotului

 Realizarea unei hărţi a zgomotului într-un oraş presupune măsurători efectuate cu un sonometru timp de un an de zile. În Bucureşti au fost alese 250 de locuri unde s-au măsurat valorile de zgomot. Împreună cu Bogdan Lazarovici ieşim pe străzi să ne facem o idee asupra zgomotului din oraş. Prima măsurare este efectuată pe aleile din centrul oraşului. Sonometrul arată că zgomotul se situează în jurul valorii de 30 de decibeli. Pe Magheru, în schimb, valorile urcă la 79 de decibeli. Nu ne dăm seama că e ceva în neregulă decât atunci când ni se atrage atenţia că, pentru a ne face auziţi, trebuie să ţipăm. Uitasem şi de asta, din obişnuinţă.

N-a uitat, în schimb, Uniunea Europeană.

Dacă până acum erau obligate să aibă o hartă a zgomotului doar oraşele cu peste 250.000 de locuitori, începând cu 2012 toate oreşele cu mai mult de 100.000 de locuitori din UE trebuie să facă astfel de măsurători. În România sunt 25 de astfel de oraşe.

La ce foloseşte o astfel de hartă? Teoretic, municipalităţile trebuie să ia măsuri ca nivelul zgomotului să coboare sub limitele admise, altfel riscă să fie date în judecată de cetăţenii afectaţi de poluarea fonică.

Totuşi, măsurile necesare pentru acest lucru nu sunt uşor de aplicat sau de suportat de cetăţeni.

"Cu cât scade numărul de maşini din trafic, cu atât vom avea un oraş mai liniştit", spune Bogdan Lazarovici.

Scăderea numărului de automobile din trafic, însă, presupune costuri mari. Soluţiile care nu ar fi pe placul şoferilor şi ar fi impozite mai mari pentru deţinătorii de automobile sau o taxă de acces în centrul oraşului, lucruri care ar descuraja şofatul. Soluţiile care ţin de municipalitate sunt cele costisitoare - realizarea unei centuri în jurul oraşului, pentru a elibera traficul din centru, magistrale de metrou care să acopere nevoile reale de transport, mijloace de transport în comun de suprafaţă, eventual cu bandă proprie, ori realizarea unor piste pentru biciclişti.

Gandul.info