Soldatul si SABIA lui

Desmond se lupta cu durerea pentru a-si limpezi mintea si a se impaca cu tot ceea ce-l inconjura.
Se afla intr-o nava sanitara dincolo de coasta.  Fiecare particica a corpului il durea, era acoperit cu bandaje, si stia ca suferise o fractura la brat. Imediat ce ceata din mintea lui disparu, se gandi la Biblia sa, aceea pe care sotia sa i-o daruise in ziua nuntii. Acea biblie l-a sprijinit de-a lungul lunilor de antrenament cand fusese in mijlocul ridicolului si urii printre tovarasii sai de lupta. Fusese alinarea sa constanta de-a lungul lunilor de lupta  in   Guam, Leyte, si Okinawa.  Incet incet, ajunse la buzunarul pantalonilor unde o purta intotdeauna. Biblia disparuse… undeva in varful Maeda Escarpment langa sangele care se scurgea din trupul zdrobit. "Te rog," il implora el pe cel de langa el, "transmite oamenilor mei. Am pierdut Biblia”.

Trecuse aproape 1 luna de cand acea “dimineata miraculoasa” cand Doss se rugase la Dumnezeu si oamenii din compania B urcasera coasta. In timpul acelei perioade Doss era ocupat. Japonezii nu doreau sa se retraga usor din fortareata lor stancoasa, si multe batalii au urmat de la primul asalt din 29 aprilie.
Natura coastei cu grotele si tunelurile sale i-au ajutat pe inamici sa se ascunda de americani care s-au luptat pentru a controla varful, apoi s-au furisat in negura noptii. La trei zile dupa primul asalt, Doss a infruntat pustile si aruncatoarele de foc ale inamicului  pentru a inainta 200 de yarzi peste linie pentru a salva viata unui soldat ranit.
Doua zile mai tarziu, patru soldati care au asaltat locul de tragere al inamicilor  au cazut. Desmond ignora ploaia de grenade a inamicului asupra lui pentru a le sari in ajutor. Apropiindu-se cu 8 yarzi de gura grotei din care inamicul ii doborase tovarasii de lupta, Doss facu 4 calatorii separate pentru a ajunge la raniti si a-i salva.

Ziua Medaliei de onoare

Pe 5 mai soarta schimbatoare a bataliei s-a intors impotriva americanilor. Artileria, aruncatoarele de mina si de foc ale inamicului au inceput sa domine liniile Companiei B, Divizia de infanterie 77. Soldatii japonezi au tasnit afara din grotele si vizuinile lor de vulpe in toate directiile. Aproape instantaneu 75 de oameni au cazut raniti, si cei ramasi au fost fortati sa bata in retragere catre baza coastei. Singurii soldati ramasi in varful coastei erau cei raniti, japonezii si Desmond T. Doss. 

Nebagand in seama obuzele si gloantele care explodau in jurul lui, Desmond se indrepta catre camarazii sai raniti. La baza coastei acei cativa soldati care au reusit sa scape atacului stateau neputinciosi ascultand sunetele bataliei cum cei raniti se luptau sa sa supravietuiasca in varful costei. Si dintr-o data…incredibil… un soldat ranit aparu in fata coastei. Atarnandu-se de o funie, ii cobori incet la baza. Prima oara unul, apoi altul…si altul.

Timp de cinci ore Doss a coborit soldat dupa soldat in fata coastei, folosind mai mult decat un trunchi de copac pentru a infasura funia. De-a lungul celor cinci ore Desmond avusese un singur gand:. Se ruga “Doamne, ajuta-ma sa mai scot un om. Inca unul doar!” Cati oamenii a salvat Doss in ziua aceea, numai Dumnezeu stie.  
O suta cinci zeci de soldati au urcat coasta in ziua aceea, si doar 55 au putut sa se retraga fara a fi ajutati. 

 Armata a determinat protestatarul (persoana care refuza serviciul militar) care aproape a fost declarat nepotrivit pentru serviciul militar de catre curtea martiala, sa salveze 100 de vieti.  "Nu este posibil" replica Desmond.  “Nu puteau fi mai mult de 50. Nu aveam destul timp sa salvez 100 de oameni. " Respectand estimarea lui Desmond, cand a fost scrisa citatia pentru Medalia de onoare, au gasit “o cale de mijloc”, acordandu-i curajosului soldat salvarea a 75 de camarazi. 

In acea seara, Generalul A.D. Bruce sosi din sediul Diviziei 77. A fost uimit cand a auzit povestea soldatului Desmond Doss si imediat a demarat pregatirea actului de acordare a Medaliei de onoare. 
Totusi, Generalul Bruce a pierdut prilejul de a-l intalni pe soldatul erou in seara aceea. Incredibila lui misiune s-a indeplinit, Desmond Doss si-a sfarsit treaba atat cat i-au permis imprejurarile. Apoi disparu cu Biblia ca sa citeasca, sa se roage, si sa-i multumeasca lui Dumnezeu pentru tot ce a realizat in ziua aceea.

... 5 mai 1945 a fost intr-o sambata… Sabatul. 

Batalia sangeroasa pentru Coasta Maeda a continuat saptamani la rand. In noaptea din 21 mai americanii au pornit un atac indraznet.
 Cand focul pornit i-a fortat pe americani sa se adaposteasca, Desmond a ramas neacoperit sa trateze ranitii.

 Apoi el, si inca trei soldati, s-au tarat intr-o scorbura asteptand lasarea intunericului. Deodata o grenada ateriza printre ei. Trei barbati se strecurara in afara dar pentru Desmond a fost prea tarziu. Acoperi din reflex grenada cu bocancul, apoi simti cum grenada se detona sub el si il arunca in intunericul noptii. 
Cand cazu inapoi pe pamant, piciorul era inca acolo, dar sangerand foarte tare de la numeroase rani.
Decat sa cheme alt doctor care trebuia sa paraseasca adapostul si sa-si riste viata, Desmond a preferat sa-si bandajeze singur ranile si sa astepte cinci ore singur pana la revarsatul zorilor. 
Cand sosira oamenii cu targile o data cu revarsatul zorilor si incepura sa-l care pe medicul ranit,  trecura pe langa un alt soldat ranit foarte grav.
Desmond le-a spus sa puna jos targa, s-a dat jos si le-a spus sa-l ia pe celalalt ranit. 
In timp ce astepta sa se intoarca oamenii cu targa, i s-a  alaturat un alt soldat ranit. Impreuna, cei doi incepura sa se protejeze, sprijinindu-se unul de la celalalt. 

Inca o data focul armelor brazda dimineata. O durere profunda  ii strabatu bratul care se rasuci  peste umerii noului sau camarad. Glontul tintasului intra in incheietura mainii, iesi prin cot, si apoi patrunse in partea de sus a bratului. Daca glontul nu l-ar fi nimerit pe Doss, probabil s-ar fi fi oprit in gatul compatriotului sau.  Desmond imprumuta pusca tovarasului sau pentru si folosi rezerva pentru a-si face o atela pentru bratul ranit.
Apoi cei doi continuara  sa se tarasca.inainte.

Saptesprezece bucati de srapnel au fost scoase din piciorul si din bratul lui Desmond.
In nava sanitara Desmond se pregatea sa plece acasa. Razboiul lui Desmond Dossse terminase. S-ar fi luptat bine …in felul lui…fara a-si compromite vreodata  convingerile. 

Pe data de 12 octombrie 1945, Desmond Doss a fost invitat la Casa Alba. Presedintele Harry S Truman  tinea o Medalia de onoare in mana in timp ce-l privea pe tanarul si curajosul medic. "As prefera sa am aceasta medalie”, spuse el, “decat sa fiu Presedinte”. Apoi, spunand aceste cuvinte, ii puse Medalia de onoare in jurul gatului Caporalului Desmond Doss.

Inca o surpriza il astepta acasa pe tanrul medic. Oamenii lui nu-l uitasera pe curajosul lor medic sau dragostea lui pentru Cuvantul lui Dumnezeu.  Mesajul despre “Biblia lui Doss” fusese expediat.
In mod miraculous, oamenii care alta data ii dispretuiau pe adventistii de ziua a saptea care nu s-ar fi compromis, s-au intors in Maeda Escarpment cu o noua misiune si un nou scop. Dupa ce i-au invins pe japonezi, s-au raspandit pe terenul stancos si au organizat o cercetare pana au gasit Biblia lui Desmond si i-au expediat-o acasa.